Sophia Loren: „Sora mea adorata”

Sophia Loren

De la povestile bunicii…
Simt si azi nevoia sa-ti spun Lella, nu Sofia, pentru ca in inima mea ramâi aceeasi cu care am copilarit, cu care am petrecut cei mai frumosi ani la Pozzuoli, in casa bunicilor, Domenico si Luisa, impreuna cu mama noastra Romilda.
Bunica Luisa era capul familiei, energica si romantica in acelasi timp. In serile de iarna, când carbunii abia mai mocneau in soba si atmosfera incepea sa se raceasca, bunica se ghemuia in patul ei si incepea sa ne spuna povesti. Povesti pe care ea le inventa, pentru ca era o persoana plina de imaginatie si fantezie, povesti in care fete simple si sarace, frumoase si curajoase deveneau, ca prin minune, printr-o simpla atingere cu o bagheta magica, printese vestite care frecventau curtea regala si se inchinau in fata reginei invesmântate in rochii superbe si purtând o diadema cu pietre pretioase pe cap.
Somnul ne invaluia incet, incet si incepeam sa visam la cenusarese si printi frumosi. Câte odata, imi imaginam ca tu, chiar tu, Lella, faceai o reverenta in fata reginei, conformându-te regulilor impuse de curtea regala a Angliei…

… la intâlnirea cu regina Angliei
Era o seara memorabila! Mi-au ramas intiparite in minte toate momentele, pâna la ultimul detaliu. Se intâmpla in 1959, când la teatrul Odeon din Londra avea loc, in prezenta reginei, premiera filmului „Cheia”, regizat de Sir Carol Reed, celebrul regizor londonez, cu o distributie semnata de nume „grele” ale cinematografiei mondiale.Dupa proiectia filmului, toti frematau in prezenta reginei, care sosise imbracata asa cum ne-o imaginam noi, inca din vremea când eram mici, in basmele spuse de bunica.

Tu, in special, in seara aceea, erai atât de emotionata ca m-am gândit putin ingrijorata: „Stai sa vezi ca, timida cum este, Lella nici sa faca o reverenta in fata reginei nu va putea, o sa se impiedice in rochie”… Dar de unde! Erai Sofia Loren, frumoasa actrita italianca remarcata in toata lumea, erai fascinanta, imbracata intr-o rochie senzationala care purta semnatura Schubert, neuitatul creator de moda, atunci in voga si cautat de protipendada Romei. O rochie lunga, vaporoasa si bogata, in doua nuante, alb si negru, alb pur, curat in fata cu un corset incarcat cu paiete si fusta incarcata de pliuri care „alergau” la fiecare miscare, in timp ce la spate, tesatura rochiei era neagra. Era totul perfect, mai putin diadema pa care ti-ai pus-o pe cap, sfidând toate regulile ceremoniei.
O gafa rasunatoare pe care Elisabeta a II-a, dând dovada inca odata de fair play, a trecut-o cu vederea, aratându-ti o vadita simpatie.
Evenimentul a fost transmis de retelele de televiziune din intreaga lume, iar mama noastra, Romilda, s-a emotionat pâna la lacrimi, ea care arareori plângea. Orgolioasa cum era, mai degraba rezista cu stoicism decât sa se lase coplesita de momentele triste din viata ei.

„Chiar se intâmpla, nu visez”…
Era prima oara când mergeam la Hollywood. M-ai vrut aproape, nu numai datorita afectiunii care ne lega, ci si pentru ca eram bune „confidente” si aveam un „vino incoace”, asa cum spunea bunica Luisa. Si tu, in schimb, in ciuda „naturii” tale pasionale, posesive, intuitive, geloase din prea multa afectiune, nu te-ai lasat niciodata prada placerii. Când am ajuns, ne-am cazat la „Bel-Air”. Fusesesi cooptata sa joci in „Desiderio sotto gli olmi”, film regizat de Herbert Mann, alaturi de Anthony Perkins. Eram moarte de oboseala dupa lungul zbor. Te-ai asezat pe pat si ai exclamat: „Chiar se intâmpla, nu visez!” Intr-adevar, un vis frumos, mai ales a doua zi, când a venit sa ne ia masina pusa la dispozitie de producatorul filmului, masina care ne-a plimbat pe strazile din Hollywood, trecând prin fata studiourilor Metro Goldwin Mayer, unde am vazut-o pe blonda mereu zâmbitoare Doris Day, care devenise faimoasa, gratie filmelor muzicale.
Vorbeai o engleza buna, iar eu am fost alaturi de tine din secunda in care am ajuns la Hollywood, unde am ramas din 1958 pâna in 1960. In acei ani, ai jucat in „Orhideea neagra”, film regizat de Martin Ritt, „ Acel tip de femeie” de Sidney Lumet si „Diavolul in pantofi rosii”, regizat de George Cukor, toti regizori de calibru de la care absorbeai tot ca un burete. Tu ajungeai pe platourile de filmare punctuala, nu ca starurile hollywoodiene, bogate si capricioase. Tu, fata din Pozzuoli, ai ramas legata profund de modul de gândire si actiune al familiei noastre. Legata puternic de mama noastra, o sunai aproape in fiecare seara, povestindu-i despre orasul cu mii de lumini.

Talismanul lui John Wayne
I-ai povestit chiar si când ai filmat „Legenda lui Timbuctu”, acel western unde a jucat cel mai faimos cowboy din toate timpurile, John Wayne, care a descalecat in plin desert sa-si recupereze una din tintele ce ii cazuse si ti-a pus-o in mâna, spunându-ti ca este un talisman si o sa-ti poarte noroc. Si norocul ti-a surâs si iti surâde in continuare… Tot ce ai, tot ce ai devenit – o adevarata „icoana” a cinematografiei mondiale, provine nu numai din calitatile tale extraordinare de actrita, dar si pentru ca ai vrut sa dai un sens vietii tale de femeie.
Cum sa nu simti nevoia sa faci totul si sa ai totul, când singurul cadou pe care ti l-a facut tatal nostru a fost, când erai mica, o masinuta cu pedale de culoare albastra cu numele tau scris deasupra portierei „Lella”. Pedalai fericita in gradina casei noastre din Pozzuoli. Eram fericita pentru tine… Ca intotdeauna.
…Din copilarie pâna la premiul Oscar pe care l-ai primit pentru filmul „La Ciociara”, regizat de Vittorio De Sica, de la Oscar la titlul de „Cavaler al republicii” obtinut in 1990… Ei bine, sunt reusite care ma umplu de satisfactie si mândrie, pentru ca nimeni nu te cunoaste mai bine ca mine. Totusi, tu nu ai pretins niciodata ca esti o „DIV~”. Daca te suna la telefon, raspunzi personal. Acum poate esti in culmea fericirii, pentru ca in mai, se va naste prima ta nepoata, fiica lui Edoardo si a frumoasei sale sotii Sasha. Va fi cu siguranta o splendoare de fata, care – vom vedea curând – va pedala si ea masinuta Lella.

Iulia
Pasionata de moda si sport, scriu intr-o maniera obiectiva despre tematicile de interes si incerc sa aduc un plus de personalitate acestui blog prin intermediul unor subiecte cat se poate de picante.

Comments are closed.