Moartea si mostenirea legilor lui Jim Crow

La trei ani de la sfarsitul celui de-Al Doilea Razboi Mondia, 26 iulie 1948, presedintele Harry S. Truman a desegregat armata, poate unul dintre primii pasi reali spre caderea legilor lui Jim Crow. Cu toate acestea, abia in decizia Curtii Supreme din 1954, pronuntata in Brown impotriva v. Board of Education, a decis ca separarea copiilor scolari in functie de rasa a fost neconstitutionala (rasturnarea ideii de „separat, dar egala”, exprimata in decizia Plessy de aproape 60 de ani) mai devreme) ca legile lui Jim Crow au fost cu adevarat lovite de o lovitura fatala.

„Al Doilea Razboi Mondial a fost un moment de cotitura imens”, spune Berrey. „Oamenii se impotrivesc mereu inapoi si se lupta. Exista aceasta lupta constanta. Dar a devenit mai vizibil [atunci] si veti obtine aceasta mobilizare la mijlocul anilor ’50.”

Lupta pentru eliberarea americanilor negri de Jim Crow a avut mai multe neplaceri. Razboiul Rece a fost o perioada grea pentru oricine sa puna sub semnul intrebarii valorile americane, de teama de a nu fi marcat comunist. Insa, turbulentele anii ’60, cu protestele pline de gat ale calatoriilor in libertate din 1961 si trecerea Legii drepturilor civile din 1968, au ajutat la consolidarea ideii ca legile lui Jim Crow erau un lucru din trecut si ca segregarea nu avea loc in Societatea americana.

Autorul Jerrold M. Packard, in „American Nightmare: The History of Jim Crow”, a scris ca „Jim Crow a fost o boala care a patruns candva la fiecare fisura si falduri ale societatii americane”.

Cu toate acestea, fotografiile cu politicienii din blackface inca mai apar. In ultimii ani, masurile de suprimare a alegatorilor au fost introduse de sute. Negrii din America sunt astazi incarcerati cu un ritm de peste cinci ori mai mare decat al albilor.

Legile lui Jim Crow pot fi moarte. Jim Crow, insa, nu este.