- Ai o intrebare sau o propunere? Contacteaza-ne la
- contact@jebo.ro
O categorie privilegiata de salariate este reprezentata de cea a viitoarelor sau proaspetelor mamici, acestea bucurandu-se de un tratament preferential in cadrul mediului profesional. Insa, inainte de a detalia pe indelete obligatiile ce le revin angajatorilor intr-un astfel de context, noi ar trebui sa ne familiarizam cu cele trei ipostaze ale salariatelor care se subordoneaza regulilor aplicate in perioada de maternitate.
Astfel, pe de-o parte exista salariata gravida – femeia care trebuie sa anunte angajatorului printr-o comunicare scrisa faptul ca starea sa fiziologica s-a modificat drastic, anexand la aceasta instiintare si un document de ordin medical gata sa ii afirme conditia. Bineinteles, acest act anexat trebuie sa fie unul eliberat de catre un medic specialist. De asemenea, putem vorbi despre salariata care se regaseste in asa – zisa perioada de lauzie tardiva, ea incepand din nou sa munceasca.
Asadar, la mai putin de 6 luni dupa ce a nascut, respectiva salariata trebuie sa solicite angajatorului respectarea acelor norme protectia muncii specifice conditiei sale fizice, urmand a anexa la aceasta cerere si un document eliberat de specialist. Nu in ultimul rand vorbim despre salariata care a depasit perioada de lauzie, insa isi alapteaza in continuare bebelusul. De asemenea, solicitarile acesteia in privinta conditiilor preferentiale de lucru vor primi un raspuns afirmativ doar in contextul in care ele sunt acreditate de un document medical autentic, ce precizeaza clar perioada de alaptare a mamei.
Ce se intampla daca in urma evaluarii riscurile propuse de mediile profesionale se dovedesc nocive pentru cele trei categorii mentionate?
Aici vom vorbi despre obligatiile ce revin angajatorului in momentul in care medicul de familie sau cel de medicina muncii confirma faptul ca salariata se expune la un risc fundamental pentru ea sau pentru nou nascut. Ei bine, o astfel de concluzie obliga angajatorul sa modifice pentru o perioada temporara conditiile in care lucreaza femeia respectiva, impunandu-i acesteia fie un program redus de munca, fie o expunere diminuata la riscurile fisei sale de post. Daca problema nu poate fi solutionata prin cele doua alternative mentionate, atunci angajatorul va fi nevoit sa repartizeze angajata in cauza pe un alt post, unul in cadrul caruia ea nu se expune riscurilor existente in trecut. Bineinteles, veniturile salariale trebuie sa fie in continuare aceleasi.
Alte obligatii ce revin angajatorilor
Din momentul in care acestia devin familiarizati cu situatia fizica in care se afla angajata respectiva, intra in obligatiile lor sa realizeze o analiza obiectiva asupra riscurilor la care ea se expune, analiza ce urmeaza sa ii fie expusa. Mai mult decat atat, in momentul in care ii sunt aduse la cunostinta riscurile de zi cu zi, ea va fi pusa in tema si cu planul organizatoric stabilit de angajator ce cuprinde masurile pe care acesta intentioneaza sa le implementeze pentru a le diminua sau pentru a le elimina complet din rutina sa profesionala.
Majoritatea angajatorilor nu stiu faptul ca orice sarcina raportata la locul de munca trebuie sa fie comunicata in termen de 10 zile inspectoratului teritorial, acesta urmand sa isi trimita reprezentantii pentru a stabili daca mediul profesional respectiv este unul integru pentru viitoarea mamica.
Nu in ultimul rand, angajatorul este obligat sa mentina confidentialitatea conditiei fizice a salariatei, aceasta fiind singura persoana care poate decide daca doreste sa isi faca publica sarcina. Bineinteles, daca angajatorul beneficiaza de acordul scris al salariatei sau daca se ajunge la concluzia ca informarea celor din jur i-ar aduce acesteia doar beneficii la locul de munca, atunci situatia poate deveni una publica.
